Generalităţi
– Descoperită în 1800 de către astronomul englez Sir William Herschel, radiaţia infraroşie stă la baza tehnicii numită “termografie”. Această radiaţie nu este vizibilă cu ochiul liber, ea fiind percepută de noi drept căldură. Orice obiect cu o temperatură mai mare de zero absolut (aproximativ -273 grade Celsius) emite radiaţie termică. Chiar şi corpurile foarte reci, cum ar fi cuburile de gheaţă, emit radiaţie infraroşie. Camerele în infraroşu sînt dispozitive ce permit înregistrarea acestei radiaţii şi, implicit, determinarea temperaturii obiectelor fără a fi necesar contactul nemijlocit cu acestea.
Ce este radiaţia infraroşie? – Radiaţia infraroșie, sau energia termică radiantă invizibilă,este similară cu lumina vizibilă, cu undele radio si cu radiaţia ultravioletă, de care diferă doar prin lungimea de undă.Toate sunt forme de energie electromagnetică – energie ce se propagă in linie dreaptă, sub forma de unde, cu viteza luminii si interacţionează cu viteza cu materia la nivel atomic si molecular.
Ce este Termografia in infraroşu (IR)? -Termografia in infraroşu este o tehnică de vizualizare a distribuţiei temperaturilor la suprafaţa corpurilor (invizibilă cu ochiul liber) si de măsurare a valorilor acestor temperaturi in orice punct al imaginii.Termografia face caldura ‘vizibilă’ şi măsurabila.
Pe ce se bazează termografia in IR? Orice corp din natură aflat la o temperatură peste zero grade absolute (-273°C) emite energie in mod natural.Mărimea energiei radiate este legată prin legi fizice de temperatura corpului.La temperaturile uzuale, mergând pana la sute de grade Celsius, energia radiantă este concentrată in cea mai mare parte in spectrul infraroşu.Aparatele de termografie in infraroşu masoară această energie folosind traductoare specializate (sensibile in gama lungimilor de undă de 3-14 microni) si prin algoritme de calcul adecvate, determină temperaturile corespunzătoare din imagine.
La ce se foloseşte termografia in IR? Termografia in infraroşu permite a se vedea ‘invizibilul’ – caldura şi repartiţia ei superficială.Aparatele termografice moderne ‘vad’ temperaturi mergând de la -40°C pană la +1500 – 2000°C şi pot decela diferenţe de temperatură de numai 0,1°C.Termografia in infraroşu işi poate găsi utilizarea practică in orice domeniu in care căldura apare sau işi modifică distribuţia ca urmare a unui proces chimic,fizic etc. sau de altă natură.
Care sunt avantajele termografiei in IR? Termografia in infraroşu permite masurarea temperaturilor de la distanţa (centimetri pana la sute de metri) şi fară contact direct, ceea ce este indispensabil, de exemplu, in cazul echipamentelor electrice aflate sub tensiune sau in cel al pieselor sau materialelor la temperatură ridicată sau inaccesibile.
Prin aceasta, este o metodă de investigare non-distructivă, pentru ca nu intervine si nu influenţează in nici un fel materialul, obiectul sau procesul investigat.
Este o tehnică de masură ultrasensibilă, putând evidenţia variaţiile de temperatură de zecimi de grad, atât spaţial (de la un punct la altul in imagine),cât si temporal (regimuri tranzitorii ce au loc in intervale de timp de ordinul secundelor pâna la ore şi zile).
Cele mai multe din materialele obişnuite sunt ‘opace’ pentru radiaţia infraroşie, chiar dacă unele sunt transparente pentru lumina vizibilă (ca de exemplu sticla).De aceea, termografia in infraroşu nu poate ‘vedea’ in mod direct distribuţia temperaturii in interiorul corpurilor, ci doar indirect, la suprafaţa, in masura in care distribuţia superficiala este o rezultantă a distribuţiei de volum.